Unul din cele mai bune momente în care merită să acorzi extra atenție sistemului imunitar este toamna. Se răcește vremea din ce în ce mai mult, iarna e pe vine, iar corpul are nevoie de o mână de ajutor ca tu să-ți faci treaba liniștit în continuare.

Fie că mergi la piață sau dai o tură prin raftul de suplimente, anumite alimente susțin capacitatea organismului de a-și întări sistemul imunitar. Trecem în revistă prin cele mai capabile să te ajute ca iarna asta să te menții sănătos:

1. Produse apicole

Mierea naturală, crudă, are și un gust delicios și ajută în același timp la calmarea unor simptome de răceală. Ameliorează durerile și mâncărimile în gât, acționând ca un antibacterian, care ucide germenii din organism. Pe de altă parte, polenul de albine poate stimula sistemul imunitar, are proprietăți antimicrobiene puternice și distruge bacteriile potențial dăunătoare. Poți combina efectul celor două optând pentru o miere preparată cu polen și lăptișor de matcă.

În timp ce orice tip de miere conține proprietăți curative, mierea de Manuka este deosebit de specială, pentru că este recoltată exclusiv din stupi de albine care se hrănesc cu florile tufișului de Manuka. Mierea de Manuka nu este doar antibacteriană și antimicrobiană, ci se spune că are și calități de stimulare a imunității, care sunt de neegalat în alte tipuri de miere. Deși are proprietăți antibacteriene puternice, nu vine la pachet cu efectul secundar periculos al rezistenței bacteriene rezultat din utilizarea antibioticelor.

2. Ghimbir

Este unul dintre cele mai bune alimente pentru ameliorarea și tratarea unei răceli obișnuite. Inflamația este unul din aspectele care poate afecta răspunsul imun al corpului, motiv pentru care ghimbirul poate juca un rol esențial în stimularea imunității. Având proprietăți antiinflamatorii și antioxidante puternice, poate ajuta la reducerea durerii în gât și a bolilor inflamatorii. Totodată, conține gingerol, o rudă a capsicinei (un alcaloid care imprimă gustul arzător al ardeiului iute), care este principalul compus bioactiv, responsabil pentru o mare parte din proprietățile medicinale ale ghimbirului.

În plus, el poate ajuta în cazul în care ai greață, poate diminua durerea cronică și nivelul colesterolului și ajută la reducerea stresului oxidativ (rezultatul unei cantități excesive de radicali liberi în organism).

În cazul în care ceaiul din ghimbir fresh este prea puternic pentru tine și fie reziști cu greu gustului intens, fie îți dă peste cap stomacul, poți încerca ceaiul de ghimbir cu lămâie în varianta lui mai potolită.

Mai există și varianta în care poate fi consumat pe post de sirop de ghimbir, care conține și lămâie, combo-ul de ghimbir cu vitamina C fiind una din cele mai potente combinații împotriva răcelii.

Cel mai des cunoscută sub forma de supă cremă, lintea contribuie la menținerea sănătății organismului. Este o leguminoasă excelentă în dieta vegetariană și vegană datorită conținutului ridicat de proteine, dar și de fibre, minerale, vitamine și alți nutrienți. Face parte din aceeași familie cu mazărea, fasolea, năutul și soia, dar este mult mai ușor de gătit ca unele dintre ele.

Tipuri de linte

Toate-s sănătoase și benefice, însă există o serie de diferențe între tipurile de linte, clasificate în funcție de culori:

Lintea galbenă și roșie este cunoscută pentru timpul scurt de fierbere pe care îl are (între 10 și 20 de minute). Are o rezistență scăzută la fierbere, se descompune cu ușurință și devine foarte moale, motiv pentru care rețetele specifice sunt supele și piureul de linte. Este o sursă bună de proteine, are oarece gust de nucă și este folosită în rețetele indiene cunoscute sub numele de ‘daal’.

Lintea maro este printre cele mai folosite în bucătărie, atât datorită gustului nici dulce, nici picant, cât și timpului de fierbere (20-30 de minute). Spre diferență de cea roșie sau galbenă, își menține destul de bine forma în timpul gătirii.

Lintea Puy, cunoscută și sub denumirea de linte verde franceză, își are originea în… ai ghicit, Franța, în regiunea Le Puy. Își păstrează cel mai bine forma în timpul fierberii și are o aromă ușor piperată, deci merge cel mai bine să asezonezi o salată rece sau să o folosești la umplutura de sarmale sau de cartofi dulci copți.

Lintea verde este o alternativă mai ieftină a lintei Puy. Își păstrează forma în timpul fierberii, chit că procesul este unul mai îndelungat (20-30 de minute). Dacă vrei să grăbești procesul și să ajungă la 10-15, o poți pune la înmuiat într-o raport de 2:1 de apă. Are un gust ușor picant și este bogată în fibre, vitamina B9 și molibden, dar și în proteine, fier, vitamina B1 și potasiu.

Lintea neagră (Beluga) este cea mai aromată dintre toate, săracă în grăsimi, bogată în proteine și se bucură de cel mai mare conținut de fier. Boabele mici și negre sunt o combinație între lintea Puy și cea maro și se păstrează întregi în timpul fierberii, motiv pentru care merg folosite ca bază pentru salatele calde. Are nevoie de 20-30 de minute de fierbere într-un raport de 3:1. Dacă vrei să-i scurtezi timpul de preparare cu 10 minute, poate fi lăsată la înmuiat peste noapte.

Originea lintei

Este originară din Orientul Mijlociu, loc în care multe din preparatele din ziua de azi au la bază diferite tipuri de linte. Cele mai bune exemple sunt supa de linte sau orezul cu linte, cunoscut sub numele de Mujadarra. A fost adusă în Europa odată cu fasolea acum mii de ani de primii corăbieri, tot ei fiind cei care au purtat ambele legume și pe malul celălalt al Atlanticului.

În vecinătatea așezărilor neolitice au fost descoperite și semințe de linte, semn că ea era folosită pe teritoriul țării noastre cu mult înainte de Hristos. Dacii făceau din linte o fiertură scăzută, în care adăugau carne, de cele mai multe ori afumată, însă o foloseau și la ciorbe acrite cu zer.

În ziua de azi, este cultivată în Australia, Canada, Turcia și India și este consumată majoritar în zona mediteraneană și în sudul și vestul Asiei.